Mircea Geoană angajează
November 29th, 2009
Job publicat pe bestjobs si marketat prin Google ads - trebuie apreciată originalitatea…
Archive
Posts Tagged ‘Romania’
Fun: traduceri
August 20th, 2009
Găsită pe mail. Mai descrețim frunțile, ca prea multa muncă sau prea multă vacanță încep să doară…
> Adunatii Copaceni - Gathered Tree People
> Afumati - Neversober
> Baicoi - Youball
> Buhusi - Boo
> Buzau -Really Fat Lip
> Calarasi - Silly-dressed Folks on Horses
> Ciorogarla -Nigger-River
> Constanta - The Steadiness
> Dor Marunt - Miniature Melancholy
> Husi - Shoo
> Navodari - Networkers
> Onesti - The Sincere
> Pitesti - Youdohide
> Satu-Mare - The Rather Roomy Rural Community
> Slatina - Slut Tina
> Slobozia - A Very Wrong LocalTradition
> Târgu Frumos - The Aesthetically Pleasing Bazaar
> Urlati - Gimme Some Noise
> Voluntari - Town of Unpaid Assistants
No Comment Made in Romania
May 22nd, 2009
Despre Wizz Air si Baneasa
April 12th, 2009
Acum puțin timp am avut ocazia să zbor pentru prima oară cu Wizz Air și totodată pentru prima oară și cu o companie low cost pe ruta Băneasa - Beauvais (Franța). Auzisem tot felul de “pățanii” ale celor ce mai zburaseră cu low cost și… să zicem că eram pregătit să nu plece avionul, să se piardă bagajele, să se schimbe orele fără să știm, să nu știm unde se face check-in-ul, în fine, lucrurile la care un român știe să se aștepte. Din fericire totul (inclusiv zborul, inclusiv tot) a mers pur și simplu perfect.
Un lucru pe care nu îl știam despre low cost este că “low” nu presupune nimic altceva decât serviciile auxiliare zborului propriu-zis. Cu alte cuvinte, n-ai parte de niciun pic de flexibilitate legat de plecare sau întoarcere, nu poți să îți ceri banii înapoi, nu primești mare lucru dacă pierzi un zbor, etc. Partea bună e că dacă totul merge bine aproape că nu simți diferența pentru care plătești același preț în RON în loc de Euro, în cazul altor companii.
Totuși, un lucru de care probabil că mulți se lovesc pe neașteptate a fost faptul că ni s-a schimbat atât ora de plecare cu vreo săptămână și ceva înainte (evident, compania nu te anunță, te interesezi singur), cât și cea de întoarcere, lucru pe care l-am aflat acolo, cu câteva zile înainte de plecare. Deci ajută sa fii neîncrezător și să verifici până în ziua de dinaintea plecării.
Băneasa este un aeroport “pitic”, în care iarăși nu mai fusesem niciodată, dar în care e imposibil să nu găsești ceva sau să te pierzi. În plus, se ajunge ușor cu rutele normale de RATB, detaliu pe care îl aflasem la mult timp după ce luasem deja cartele pentru 783, stupid me. Nu se calcă nimeni pe bătături să te informeze exact când și unde va începe check-in-ul și nu ți se spune nici măcar poarta de îmbarcare ci se bazează pe tehnica strigării, când se începe îmbarcarea. Dar… cu un pic de atenție și sosind cu destul timp înainte n-ar trebui să aibă nimeni probleme. Duty-free-ul e… românesc, în care o treime din produse sunt bauturi, altă treime sunt țigări iar altele măruntișuri. Se pot face pe loc asigurări medicale de călătorie.
Wizz Air nu dă mâncare în avion, lucru la care mă așteptam. Apa (românească și ea) plată nu e nici ea gratis și e chiar 2.50 € dacă o cumperi în avion și deh… toată lumea cumpără mai devreme sau mai târziu că altceva de băut nu ai voie să ai la tine. Nu mă îndoiesc că la fiecare zbor se găsesc câțiva care să bea apă de la toaletă. Toate acestea ar fi fost ok, acceptabile pentru condițiile de low cost, mai puțin una, în concepția mea: nu primești loc! CUM să nu primești loc? Oricum nu se acceptă mai mulți pasageri decât locurile, oricum nu primești loc în picioare, de ce poate fi atât de greu să se țină evidența locurilor?!? Bineînțeles, asta e ceea ce cauzează o îmbulzeală de nedescris, cu tot felul de replici colorate, în care toți dau năvală pe cele două scări în avion, de te miri cum de nu se clatină avionul când lumea se aruncă efectiv peste locuri încercând să ocupe locurile de la geam… Ei bine, acela e momentul în care simți în adâncul tău sentimentul de metrou bucureștean - simți că mergi cu low cost. Chestia asta chiar nu am putut să mi-o explic în vreun fel. Folosiți măcar un Google Spreadsheet, FFS! Ce-i așa de greu să dai locuri?!
În rest, zborul a decurs fără probleme. Pilotul și stewardesele erau români. Din păcate nu prea ți se spune nimic în timpul zborului, n-ai niciun ecran unde să vezi cam pe unde ești și cam ce ar trebui să fie ceea ce vezi jos, ceea ce face ca zborul să fie destul de plictisitor. De apreciat faptul că avionul arăta chiar foarte bine, mult mai bine decât exemplare de-ale lui Malev sau Alitalia în care am mai fost, și care nu sunt deloc low cost.
La destinație totul a decurs iarăși normal. Aeruportul din Beauvais e destul de mic, deschis mai mult tot spre companii low cost, ca și Băneasa. De asemenea, și întoarcerea a fost fără probleme, cu mențiunea și pentru alții de a verifica din proprie inițiativă orele de întoarcere pentru a nu avea surprize neplăcute.
Client Orange fericit
February 28th, 2009
Deși am abonament, în general nu acord prea multă atenție ofertelor de la Orange pentru că am vechime de aproape 5 ani și îmi imaginez că orice firmă care dorește să își păstreze clienții pe termen lung și nu dorește ca vaca de muls să își ia banii și să plece la alt mulgător va avea grijă ca acesta să primească beneficii destul de mari încât să nu simtă nevoia să efectueze schimbări majore în abonament/opțiuni, etc.
Beneficiile pentru vechime nu sunt, totuși, enorme. După 4 ani primești câte 25 de minute naționale pe lună și asta nu e extraordinar dar e mai bine decât deloc, iar asta e tot, după 4 ani, poti să ai vechime și 50 de ani și tot atât primești. Cu toate astea n-am găsit niciodată în ultimii 3-4 ani vreo ofertă care să merite, poate că (și dintr-o chestiune de principiu, cred) nu îmi plac opțiunile care îți oferă “facilitatea” de x cenți pe minut… Vreau să știu că am pachețelul meu cu x minute incluse la începutul lunii de facturare, minute pe care le-am calculat în funcție de buget, pe care să știu că dacă le depășesc înseamnă că am greșit undeva. Prefer asta decât să stau cu calculul bugetului în dinți în fiecare zi, în funcție de cât am vorbit. Așa sunt eu…
Deși am văzut de zeci de ori conștient și de sute/mii de ori inconștient reclama cu noile abonamente speciale cu minute incluse, nu le-am dat atenție din considerentele enunțate în primul paragraf. Într-una din zilele trecute, însă m-a “lovit”, în timp ce îmi verificam în Orange Webcare traficul de la abonamentul 3G, știrea de pe site-ul Orange cum că oferta cu abonamente speciale e valabilă doar până la 1 martie. Acum, în spiritul ideii că e destul de rău să pierzi o ocazie dar întotdeauna e mai rău să îți și pară rău după ea, am hotărât să fac o analiză de client inteligent a ofertei lor, care oricum mai dura doar câteva zile.
În momentul acesta am activ abonamentul de bază cel mai comun, de 3 euro, la care folosesc o opțiune de 3.82 euro pentru 180 de minute Orange după ora 19 și cu 3 numere favorite, opțiune care nu mai există în oferta Orange de ani buni, de când prețurile erau în dolari (de unde și tariful). La aceasta am mai adăugat 3 euro pentru 90 de mesaje și opțiunea Majorat, de 1 euro, care îmi dă 22 de minute nationale, mesaje și mms-uri lunar, până la 23 de ani.
Abonamentul care mi-a atras atenția este cel de 8 euro, cu 250 de minute Orange și 125 de minute naționale. După cum știe orice abonat, indiferent unde (mai ales la Vodafone) furnizorii sunt extrem de zgârciți cu minutele naționale și de regulă mai degrabă ți-ar da 100 de minute în rețea decât niște amărâte de 15 minute naționale, deci ideea de 250 în rețea + 125 în orice rețea mi s-a părut mană cerească. Primul gând a fost să îmi înlocuiesc abonamentul curent (dacă nu erau de acord aveam de gând să-l anulez și să fac unul nou pe același număr) și opțiunea mea cea bătrână cu noul abonament, eventual cu mici retușuri în restul optiunilor.
Partea bună a început cu o veste proastă, în momentul în care am sunat să-i întreb ce părere au despre ideea mea măreață. Vestea proastă a fost că ceea ce vreau eu nu se poate, pentru că abonamentul se anuleză cu preaviz, aprobări, etc, situație complet exclusă din moment ce până m-am trezit să sun la ei s-a făcut și ultima zi a promoției și nu mai prindeam nimic. Teoretic, însă, se putea, puteam să păstrez și numărul, dar se termina oferta până se termina procedura birocratică, deci răspunsul a fost “nu”. Vestea bună a fost reacția operatoarei când a văzut că am vechime din 2003 și m-a pus să aștept, după care mi-a zis că dacă sunt totuși hotărât să fac o schimbare conform avantajelor din ofertă, mă poate pune în legătură cu “cineva în măsură să vă creeze o ofertă personalizată” și a urmat o pauză de câteva minute bune de muzicuță…
Bun. Vocea “în masură” era de data aceasta mult mai clară, mai amabilă, mai calmă și vorbea dintr-un birou în care era liniște perfectă, nu ca cel de la 411, direct. Ce mai, voce bine plătită, se vede. Am avut surpriza să aflu și rostul pauzei de cele câteva minute în care așteptasem, respectiva știa deja totul despre mine, știa ce am propus, știa ce răspuns am primit, cu alte cuvinte știa deja care e problema. A urmat un discurs despre cum Orange își prețuiește clienții pe parcursul căruia m-am simțit foarte “periat”… și așteptam să văd totuși care e rostul discuției.
După cel mai frumos discurs despre “clientul nostru, stăpânul nostru” pe care mi-a fost dat să-l aud, mi se spune că pentru clienții cu vechimea mea (poate ar trebui să menționez că sunt și client Gold, deși ea n-a amintit de așa ceva) există și “alte variante de a face clienții noștri mulțumiți” (!). Cu alte cuvinte, dacă eu vreau 250 de minute Orange și 125 naționale, perfect, le voi primi (uau!). Dacă specificațiile ofertei curente nu permit acest lucru, nu-i nimic, pot să îmi facă o ofertă specială pentru “nevoile mele”. Acum așteptam extrem de curios să văd ce urmează, cu o ușoară presimțire că n-o să îmi convină (de unde rostul discursului?). Vocea îmi propune să păstrez abonamentul și să beneficiez de o opțiune specială, ce nu este listată în ofertă, pentru 5.6 euro și exact cele 250+125 de minute pe care le doream. Condițiile… aproape că nu existau: păstram vechimea și beneficiile de fidelitate, puteam păstra oricare dintre opțiunile precedente, schimbarea se făcea la următorea dată de facturare și era nevoie doar de o mișcare de fund la un sediu Orange pentru semnături.
Zis și făcut. Câteva momente mai târziu am aflat că de fapt primisesem mult mai mult decât mă așteptam: cele 250 de minute Orange pot să le consum la orice oră, cu orice număr Orange. Absolut incredibil.
Pe scurt, statistic vorbind, opțiunea mea ar putea fi echivalată cu alte opțiuni în felul următor:
- în cadrul abonamentului “Flexibil”, pentru 143 de minute naționale (cât primesc eu, + opțiunea Majorat) se plătesc 20 de euro.
- pentru minute Orange ce pot fi folosite la orice oră există opțiunea abonamentului de 3 euro, care se taxează cu 5.5 euro pentru 60 de minute Orange.
Cu alte cuvinte: opțiunea mea (cea fără nume) valorează 20 + 5.5 * 4 = 42 de euro, cat un abonament de iPhone.
Eu plătesc pentru ea 5.6 euro.
Opțiunea rămâne pe viață.
Ca bonus, mi-a fost propusă reducerea abonamentului de bază de la 3 la 1.5 euro timp de un an, chipurile ca să mi se demonstreze că Orange urmărește satisfacția clientului, nu fiecare euro ce vine de la el.
Totuși, cu toată propaganda și cu tot marketingul de aici… am rămas pur și simplu uimit pentru ceea ce am obținut. Întrebarea rămâne, totuși: promoții sau nu, reclame sau nu, oare aș fi putut suna la ei să spun “nu îmi convine oferta voastră: eu vreau mai multe minute pentru bani mai puțini, vă rog prezentați-mi alta”? Daca nu, de ce nu? Si daca nu, de ce au decurs lucrurile astfel?
Pur si simplu… felicitari. Ati vrut un client satisfacut, poftim, il aveti!
PS: bine ca maine e 1 martie si nu 1 aprilie.
Despre KFC
February 20th, 2009
Mesajul următor l-am primit pe mail, n-am reușit să îi deduc sursa și, deci, nici validitatea. L-am pus aici în varianta originală (e plin de greșeli).
Credibil pare să fie și parcă întotdeauna mi s-au părut mai bune crispy strips-urile din Orhideea decât cele din Plaza…
Am lucrat acum ceva vreme la KFC-ul din Plaza mai exact de la deschiderea lui si inca vreo 9 luni dupa. Am semnat un contract de confidentialitate ceea ce ma impiedica sa postez pe undeva filmele si pozele facute acolo, cu mine in cadru desigur dar, si acum tine-te bine caci iti voi povesti aventurile mele din bucataria FDS (Fabrica De Sclavi).
1. Prima data am lucrat la bredind ma rog asa ii zic ei dar in principiu esti “fainar” adica bagi toate produsele in faina si nu te mai opresti caci cel putin pe vremea mea coada era pana la scara rulanta. Procesul standard presupune ca acele preparate din pui sa se scuture de sange inainte sa fie aruncate in faina iar faina sa fie cernuta la fiecare 2 repetari, apa trebuie schimbata la fiecare 3-4 repetari (un proces care dureaza cateva minute ceea ce in treaducere libera inseamna o coada de 3 metrii) mai era si chestia cu asezatul produselor pe gratare dar asta nu o respecta nimeni cred, daca daca e prea prost sau n-are clienti.
Cum pe tura la bucatarie sunt maxim 4 persoane adica 1 la masa de picant 1 la masa cu reteta originala 1 la masini si unu la impachetare(ala care face senvisuri)e imposibil sa face fata comenzilor respectand procedura si atunci ce se intampla? Pai e simplu, puiul fie el picand sau nepicant e aruncat in faina cu tot cu sange si intr-o faina plina de cocoloase fac o paranteza (sigur ati mancat produse mai crocante mai zburlite asa de se intreaba toata lumea cum de le iese. e alea sunt cocoloasele), apa la un moment dat devine vascoasa o combinatie de faina plus sos marinat plus sange, chiar daca ar vrea cineva sa o schimbe mai des e practic imposibil pt ca ai o durere de spate de la atata carat de pui de la frigider la bredind de la breding la masini si invers de zici ca ai carat pietre toata ziua, pe langa faptul ca masinile de picant nu au voie sa stea fara produse. Vorba aia clientul nostru stapanul nostru. Ma rog, asta era bine cand erau 4 in spate stiai ca poti sa faci fata si sa hranesti poporul.
Dar cum de fiecare data se intampla sa fim 3 in spate atunci orice urma de igiena disparea. Apa sarea pe faianta, cuva se umplea cu faina (asa facea cocoloase mai greu) produsele stateau si cate 2-3 ore pe masa pana sa fie bagate, apa nu se schimba niciodata doar completai etc.
2. Dupa vreo 2 luni am fost “promovat” =)) la masini aici e partea cea mai “sanatoasa”. in primul rand nici un produs nu sta la prajit atat cat e pe timer, unu pt ca e coada prea mare si termitele nu vor sa astepte, doi pt ca daca stau prea mult se imbiba in ulei vegetal, si in cazul in care uiti de ele prin holding (un fel de cuptor unde se tin produsele dupa ce sunt prajite) pentru ca nu mai sti unde ti-e capul pe agomeratia aia ca sa realizezi pe care ai bagat-o prima pe care a patra s.a.m.d. risti sa bagi in vitrina la vanzare niste chestii uscate si pline de ulei. Si 3 pt ca daca le lasi prea mult se innegresc deoarece uleiul la produsele de picant nu se schimba niciodata, DA niciodata!! Doar se completeaza ar fi risipa prea mare ce naiba. La aparatele in care se prepara bucatile de pui uleiul se schimba o data la vreo 2 luni ceea ce e mai mult decat poate ficatul meu suporta oricum. Produsele astea din reteta originala se fac sub presiune adica trebuie sa stea in masina respectiva cam 15 minute, ee dupa vreo 11 minute ii dai reset ca daca o lasi pana la capat o sa ai pe farfurie niste carbuni in loc de pui.
Despre masini ce sa va mai zic, procedura de preparare presupune filtrarea uleiului o data la nu mai stiu cate prajiri nu foarte multe oricum, bineinteles ca se sare peste cand e aglomeratie, mai bine sa manance multi preparatele KFC cu gust de faina arsa decat sa sa manance in alta parte, nu? Filtrarea uleiului, asta mi s-a parut inutil intotdeauna, presupune coborarea lui intr-un tanc si de acolo urcat inapoi in masina trecand printr-un filtru de hartie, DA de hartie, adica nu filtrezi nimic decat cocoloasele de faina, in fine.
Dar hai sa va zic si partea interesanta, sper ca o sa intelegeti ca in nici un KFC din Romania nu se pot face produse de calitate in primul rand datorita crizei de timp ca incep ursarii sa tipe de dupa tijghea si in al doilea rand datorita costurilor ridicate necesare producerii unor produse conform standardului de calitate american. Ai nostrii stiti voi, lasa-i ma ca le place mai mult asa, oricum se bat pt un loc mai in fata la rand.
Toate produsele ajung in “restaurante” gata marinate, bune de preparat:
1.Produsele au in general au termen de valabilitate 24 sau 48 de ore depide.
2. Necesarul de produse se face de pe o zi pe alta de manager, comanda de fiecare data un pic mai mult decat trebuie ca sa fie sigur, ceea ce inseamna ca daca 2 zile maerge mai incet automat ramane cu produse expirate. Asta face tura de dimineata, managerul de serviciu schimba etichetele cu perioada de valabilitate, se verifica salatele astea nu prea se vad si varza aia incepe sa se ofileasca, se schimba varza ofilita, maslinele nu stie nimeni de cate zile sunt iar branza daca nu are mucegai e ok. La fel si cu porumbul, specialitatile etc.
3. Kfc e la etajul 2, marfa vine undeva la subsol cum singuri sclavi sunt in bucatarie ca la vanzare sunt in general fete, ghici cine se duce dupa marfa? Exact, eu si cu agiotantul meu. Se mananca la discretie asta e partea buna, din salate, sosuri, chifle absolut orice. Ocazional mai trageam un fotbal cu chifle, alea mici de le comandati in loc de paine, da ele veneau inghetate si erau numai bune de un fotbal pe holul ala lung. Deobicei jucam KFC contra Pizza Hut ca si lor le venea marfa in aceeasi masina, avem aceeasi companie mama. Cand incepeau sa se ofileasca le puneam la loc si luam altele. Poate m-ati inteles gresit dar nimic nu se arunca la KFC, sus ne astepta managerul sa facem inventarul, deci se inumara tot inclusiv chifle.
4. Marfa o caram cu un transpalete (am scris cum ii spuneam noi nici nu stiu daca exista ceva de genu) si pe fiecare palete puneam marfa de vreo 250 300 de kile ca romanu s-a nascut flamand, deci era si f greu si f voluminos asa ca sa va faceti o imagine trebuia sa tragem de ala vro 200 de metrii asa in forma de U numai pana la lift deci pot sa zic ca se stia pe unde trecem cu marfa pt ca lasam urma, evident nimic nu se arunca. La lift podul de piatra se darma uneori deoarece paletu era cam cat liftu si daca nu inimerei din prima intrarea se ducea dracu tot plus ca la intrarea in lift era santul de metal al usilor si evident ca mai cadeau una, alta.
Apoi mai era curatenia, ea se imparte in 3: Masa de faina care trebuie curatata temeinic pt ca la sfarsit vine
manageru cu degetelul lui sa verifice. Masinile de gatit trebuie curatate (asta era treaba masinistului deci vro 7 luni a mea). Si unu care spala tot(Dish), gratare, manere, tavi,tanc de ulei, filtrele alea din hratie, ce credeati ca se arunca? Mie imi placea sa ma bag la spalat, era simplu, cum managerii erau niste zgarciti nici nu le mai ceream detergentul ala special D3 parca sau sapun le lasam in apa clocotinda vreo juma de ora si apoi doar le clateam nu se prindea nimeni, ca le ascundeam prin rastel pe acolo, jeg pe ele cat cuprinde dar ne grabeam acasa ca nu precam niciodata mai devreme de 1 noaptea.
La masini curat se facea cu hartia igenica si 2 lavete, atat asta era ratia pe saptamana acolo totu e low cost aaa si un detergentu D7 asa se numea. Programul se termina pe la 10- 11 iar noi la 12 trebuia sa iesim din tura dar nu aveam voie sa plecam pana nu faceam curat.. DECI detergentul respectiv, care e f toxic deoarece am reusit sa procur o sticla acasa, ajungea peste tot inclusiv pe faina in ulei grupa mare samd in speranta ca terminam mai repede.
La masina de breding cand se facea curat aveam mereu grija sa hranim gandaci de bucatarie, ma rog ii descoperisem io intr-o noapte in spatele masinii intr-o scurgere care avea un capac metalic gaurit prins in suruburi in podea. Le bagam in fiecare seara paine, apa si alte resturi devenisera destul de mari la un moment dat ca s-a speriat o casiera de ei si s-a plans la manageri. A doua zi au venit unii cu niste pesticide sa ii omoare, eu am crezut ca au reusit dar se pare ca e destul de rezistenta specia asta mai ales dupa ce au rezistat la mancare aia, nu? Cred ca si acum mai sunt acolo, in fine.
Alte precizari importante, baietii cu care am lucrat eu acolo, nu prea erau dusi la scoala si tin minte cum maestru paul din berceni la sfarsitul programului a urinat in ulei o data supart fiind ca managerul l-a prins cand vindea produse pe neve. In pungile cu pui gaseam adese muste, in criza de timp puiul era dezghetat cu apa fierbinte si capata asa o culoare de vanata. Flegme la impachetare primeau cei mai fitosi clienti stiu ca o data a fost servita si d-na andreea(a cantat la blondy sau ceva). Am filme si poze acasa cu schimbarea etichetelor si a salatelor.
Eu personal am comis cateva de oboseala, am scapat vro 3-4 gratare cu aripioare, strips pe jos am vrut sa le arunc dar managerul m-a invatat o schema ca a patit si el la fel cand era la masini, le bagi un minut in ulei si gata, sau le platesti la pret intreg.
Aaaa faza tare sa nu uit. De Pasti plecam toti acasa (o zi, normal)si lasaram frigiderele oprite (mare gafa) cu marfa la greu in ele ca a doua zi vin “meltenii”, ei nu mananca oua mananca aripioare. Va dati seama ca dupa 36 de ore nu mirosea a morga dar a stricat sigur, evident ca produsele s-au bagat la vanzare. Slava Domnului ca totul acolo se gateste la temperaturi inalte si nu omoara pe nimeni, inca.
Sucu ala pepsi vine in niste tancuri, vai mama noastra ce mai caram la ele, doar esenta ca restu e sifon,
Ce sa va mai zic, Opc-ul nici macar nu trecea prin spate ramanea in fata unde era totul frumos, dar plecau cu sacosele si probabil buzunarele pline. In spatele frigiderelor se ascundeau cate 2-3 meniuri
Seara dupa program ne strangeam in lobby mai multi de la KFC, Pizza hut si Mc uneori, si povesteam cum isi terorizeaza fiecare clientii si care sunt cele mai oribile metode. Evident ca noi mereu castigam.
Recent Comments