Amsterdam in profunzime [part 1 of 3]
În “Social programme”-ul de la Hogheschool van Amsterdam, adică setul de evenimente organizate pentru noi pentru a scoate din hoteluri până şi pe cei cuminţi care nu vin rupţi de oboseală în fiecare seară acasă a fost inclus şi un tur al Amsterdamului, cu un ghid şi pot să spun că este unul dintre cele mai bune lucruri pentru care m-am trezit într-o dimineaţă înainte de a-mi “suna” ceasul biologic.
(Obs: articolul acesta va avea o tentă ceva mai informativă, adică este scris cu o anumită utilitate, nu doar din plăcerea de a-l scrie dar am să incerc să fac toate informaţiile uşor şi plăcut de citit, ca să nu las impresia că scriu doar pentru mine)
“Ca să mă scot”: Datele de mai jos le citez din memorie, într-o stare de oboseală cruntă, trântit in pat şi după 3 beri. Posibil să spun prostii pe alocuri, dar mici.
Turul s-a făcut pe jos şi trebuie să recunosc că a fost destul de obositor, poate şi din cauză că în ziua de dinainte am mers până când am simţit că nu mai pot. A durat aproximativ două ore şi jumătate, timp în care am fost prin zona centrală a Amsterdamului, dar nu prin locurile pe care oricum le vede toată lumea când ia oraşul la picior. Asta a fost din start o bilă albă pe care am dat-o ghidului, pentru faptul că ne-a dus să vedem lucrurile interesante şi frumoase pe care nu prea ai cum să dai ca turist care merge cu harta în mână spre tot ceea ce vede spectaculos în capătul unei străzi. Ne-am întâlnit în jurul orei 10 dimineaţa într-o mare piaţă centrală, adică “Dam”-ul, loc de întâlnire, de cumpărături scumpe (de la tricouri la suprapreţ până la magazine de diamante). Sunt multe lucruri interesante de văzut chiar şi în piaţa aceea, care reuneşte, în vastitatea ei, Dam-ul, adică palatul Amsterdamului, Nieuwe Kerk (Biserica nouă), Monumentul naţional care e doar o coloană ascuţită şi înaltă cu ceva scene gravate la bază (cam ca cel din piaţa Constituţiei, de la noi) şi despre care nu m-a dus capul să întreb vreun student olandez ce reprezintă (că doar revoluţii n-au avut…) şi muzeul de ceară Madame Toussaud, la care intarea costă nişte inumani 20 de euro… Ca tot românul în ţară străină, am ajuns mai devreme, să nu ne facem aşteptaţi, spre diferenţă de tot olandezul în ţara lui, care a întârziat jumătate de oră.
Ghidul era un bătrânel născut în Amsterdam, protestant în tinereţe (acum… nimic…), foarte vioi, fost profesor după spusele sale, foarte pasionat şi fericit de munca pe care o face care vorbea la perfecţie atât engleza cât şi franceza, spre deliciul francezilor din grup care aveau probleme cu unele cuvinte în engleză.
Printre primele lucruri pe care le-am aflat despre Amsterdam este şi faptul că nu se ştie exact când a luat naştere. Tot ce există sunt nişte documente care atestă nişte activităţi vechi în zona aceasta, cel mai important fiind unul care face referire la un castel din această zonă. Acum, logic gândind, dacă exista un castel înseamnă că era şi ceva ce merita apărat (remember Age of Empires?) şi cam aici se termină informaţiile. Oraşul e ceva mai vechi de anul 1200, dar nu se ştie cu cât şi nici ce se făcea aici (bine, un lucru e sigur că se făcea, dar asta nu poate fi numită economie).
Mai târziu, după o perioadă destul de lungă în care nu exista capitală şi în care toată lumea vroia ca oraşul lor să devină capitală, aceasta a ajuns să fie la Amsterdam, nu numai, dar şi din cauza poziţionării sale relativ centrale. Practic, niciun oraş din Olanda nu avea “what it takes” să fie capitală, dar a ajuns mulţumită bergmeister-ului de la acea vreme (un fel de primar, dar mai degrabă un guvernator). De fapt, acesta (care era un Napoleon… nu mai ştiu care) a construit Dam-ul, clădirea despre care vorbeam mai devreme, pe post de primărie, dar, şmecher fiind, a făcut-o enormă, extrem de impunătoare, dorind să impresioneze cu ea. Pe cine şi când? Pe cine trebuia, în momentul în care s-a ales capitala Olandei: atunci el a putut spune “dom’le ăsta-I palat, nu primărie” şi pentru că arăta destul de bine, mare şi impunător pentru a fi palat, asta a şi fost făcut. Cu ocazia aceasta, spre ruşinea mea, mi-am dat seama că uitasem că Olanda e regat, are o regină, pe Beatrix, iar monarhia (constituţională şi printre primele din Europa) funcţionează la fel ca şi în Anglia: parlamentul e cu gura mare iar regina pur şi simplu “este” şi vine câteva zile pe an să stea la Dam, de plăcere sau când trebuie să se întâlnească cu câteva oficialităţi si vrea să schimbe decorul. Nu ştiu unde stă în restul timpului. Am văzut-o pe nişte ecrane.
Recent Comments